Ca orice român care se respectă, beneficiez săptămânal de trei zile de odihnă intelectuală şi fizică: vineri, sâmbătă şi duminică. Vineri nu fac nimic pentru că marchează începutul weekendului, sâmbătă nu fac nimic pentru că e plin weekend şi duminică, fiind ultima zi din weekend, mă văd nevoit să mă relaxez după activităţile desfăşurate în cele două zile precedente. Ca să te relaxezi total, ai două posibilităţi: fie priveşti monitorul până percepi imaginea de pe desktop la nivel de pixeli, fie priveşti pe rând pereţii camerei, încercând să determini gradientul culorii vopselei lavabile. Astăzi am încercat însă ceva nou- am privit indelung peretele de deasupra monitorului, încercând să stabilesc ochiometric vechimea rămăşiţelor pământeşti a doi nefericiţi tânţari. Puţin mai sus de mumiile ţânţarilor tronează un ceas de perete electronic, cu-n ţaca-taca enervant, mai ales atunci când are baterie; acum nu avea. După o scurtă cugetare de alte câteva zeci de minute, cu privire la efortul pe care-l presupune abolirea pijamalei în favoarea unor haine demne de ieşit pe stradă, am decis că merită să mă deplasez până la dugheana din colţ, având în vedere că pe lângă baterie la orologiu, mai aveam de cumpărat Cofetta ca să-mi dreg cafeaua şi madlene ca să le ingurgitez cu cafeaua, în speranţa c-o să-mi declanşeze şi mie o reacţie similară cu-a lui Marcel Proust…
Dugheana din colţ e una selectă, în sensul că aici primeşti restul < 1 leu în gume de mestecat, pastile de ţânţari (chiar şi iarna), bomboane ”Silvana” şi acadele. Odată am încercat chiar să cumpăr o pungă de seminţe de floarea soarelui de 1 leu (importate de la unguri, evident), cu patru gume de mestecat primite drept rest de două ori, în loc de 50 de bani. Aşa cum era de aşteptat, vânzătoarea nu a acceptat trocul, semn că guma de mestecat nu a ajuns încă bun monetar; de atunci însă, vânzătoarea respectivă îmi dă de fiecare dată restul în bani. După cum vă ziceam undeva la începutul acestei expuneri extrem de alambicate, m-am deplasat până la dugheana cu pricina ca să cumpăr baterie la orologiu, Cofetta şi madlene. Ajuns în faţa tejghelei, mi-am amintit că o să am nevoie şi de un Redbull care să mă ţină treaz noaptea, ca să finalizez atestatul la engleză (fiind duminică, nu pot să fac nimic până după 12 noaptea, când începe ziua de luni. Vă asigur că la mijloc e o chestiune de principii). După ce-am comandat energizantul, mi-am zis că nu e rău să cumpăr şi o sticlă de Coca-Cola. Cum pe tejghea se adunaseră destul de multe obiecte şi subsemnatul nu avea cum să le care (oricât mă chinuiam, nu încăpeau în buzunare), i-am zis cucoanei să-mi dea şi o plasă de-aia cu 50 de bani (pentru care, în mod normal, puteam să plătesc cu două pastile Orbit). Dar vai! Ioai iştenem! Christoaseeeee (scuzaţi blasfemia) ! Ce plasă credeţi că mi-a dat? Portocalie, cu sigla PD-L pe ambele părţi! O-ntreb dacă n-are plase de-alea normale, cu ”Boromir”, ”Marlboro”, ”Succes” sau …”PRM”. Se uită la mine şi-mi zice uşor iritată de tupeul meu ( nu-i aşa, ”clientul nostru, boul nostru”?) că n-are decât de-astea şi de-alea cu 25 de bani bucata. Cumpăr două bucăţi din ultimele, le îndes una într-alta ca să nu mi se rupă pe scări, adun tacticos de pe tejghea chiar şi monedele le 10 bani, le depun cu multă atenţie în portmoneu şi plec fără să salut, făgăduindu-mi că n-o să mai calc niciodată în dugheana cu pricina.
Auzi nesimţire! Pe lângă faptul că-n mod cert plasele alea au fost lăsate acolo ca să fie distribuite gratuit şi mie mi-a cerut 50 de bani pe ea, nu mai ţin plase cu inscripţii consacrate şi apolitice! Zici că i-a cuprins pe toţi febra portocalie! Fraţilor, dacă nu avem grijă de ciori (la păsări mă refer), le prind ăştia, le vopsesc portocaliu şi scriu PD-L pe ele. Dacă tot umblă cu cioara vopsită, măcar s-o facă la propriu, nu doar la figurat. Sfârşitul lumii o să vină în 2012 nu din cauza calendarului mayaşilor, ci pentru că-n cel de-al treilea an din al doilea mandat de preşedinte, Băsescu o să interzică comercializarea oricărei culori de vopsea, exceptând portocaliul, ceea ce-nsemnă că şi semafoarele vor utiliza trei nuanţe diferite de portocaliu. Din exces de zel, ultraşii prezidenţiali vor reface probabil şi tablourile lui Luchian, Grigorescu şi Baba, utilizând doar Portocaliul de Voroneţ, rămas de la revopsirea bisericii…
Întâmplarea de azi, coroborată cu vizita cetăţeanului Radu Duda de mâine dimineaţă (vezi însemnarea precedentă), o să-mi provoace o acută stare de vomă ce-o să mă ţină toată săptămâna, exacerbată de acest protocaliu omniprezent, neîndoielnic culoarea preferată a lui Elton John şi-a consoartei sale de sex masculin. (Pentru ameninţări, vă rog să lăsaţi un comentariu, ca să vă comunic personal Cât mi-e de frică să dorm singurel, / Ştiind că la mine-n urbe e primar / Unu’ din partidul lu’ Bombonel.)
